Inteligența artificială în administrația publică din România: oportunitate sau risc?
Transformarea digitală a administrației publice reprezintă una dintre prioritățile majore ale statelor membre ale Uniunii Europene. În acest context, integrarea inteligenței artificiale constituie nu doar o oportunitate tehnologică, ci și un obiectiv strategic care poate influența direct eficiența, transparența și responsabilitatea instituțiilor statului român. Totuși, această integrare ridică probleme juridice complexe, ce țin de răspunderea decizională, protecția datelor, securitatea cibernetică și respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
1. Context legislativ național și european
România a adoptat Strategia Națională pentru Inteligență Artificială 2024–2027, care pune accent pe cinci direcții prioritare: digitalizarea administrației, dezvoltarea economiei digitale, educație și competențe digitale, securitate cibernetică și comunicații digitale. Strategia subliniază necesitatea unei administrații publice eficiente și transparente, sprijinite de tehnologii inovatoare, inclusiv AI.
La nivel european, Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială stabilește un cadru juridic uniform pentru utilizarea AI, bazat pe principiul clasificării riscurilor. Astfel, sistemele AI sunt evaluate în funcție de impactul lor potențial asupra drepturilor fundamentale: de la riscuri minime, unde cerințele sunt reduse, până la riscuri inacceptabile, cum ar fi scoring-ul social sau manipularea comportamentală, care sunt interzise. Această legislație se aplică direct în România, fără transpunere suplimentară.
2. Oportunități ale implementării AI în administrație
1. Eficiență și reducerea birocrației
AI permite automatizarea proceselor repetitive, cum ar fi procesarea cererilor, gestionarea documentelor și generarea rapoartelor administrative. Această automatizare poate reduce timpul de răspuns pentru cetățeni și poate optimiza alocarea resurselor instituționale.
2. Politici publice bazate pe date
Sistemele de AI pot analiza volume mari de date pentru a identifica tendințe și pentru a sprijini luarea deciziilor. De exemplu, analiza predictivă poate ajuta autoritățile fiscale să detecteze fraude sau să optimizeze distribuirea fondurilor europene. În acest mod, deciziile nu mai depind doar de experiența subiectivă a funcționarilor, ci și de evidențe cuantificabile.
3. Creșterea transparenței și responsabilității
Auditul algoritmic și monitorizarea deciziilor automatizate permit verificarea corectitudinii, imparțialității și legalității proceselor administrative. Aceasta consolidează responsabilitatea instituțională și încrederea cetățenilor.
3. Provocări și riscuri juridice
1. Răspunderea decizională
Unul dintre cele mai sensibile aspecte îl constituie determinarea responsabilității în cazul erorilor decizionale generate de AI. În lipsa unor clarificări legislative, nu este evident cine răspunde: autoritatea publică, dezvoltatorul algoritmului sau persoana care îl configurează.
2. Protecția datelor și securitatea cibernetică
Sistemele AI vor procesa inevitabil date personale sensibile, astfel încât respectarea GDPR și implementarea unor măsuri tehnice și organizaționale adecvate sunt imperative. Orice breșă de securitate ar putea avea efecte juridice și reputaționale grave.
3. Conformitatea cu reglementările europene
AI Act introduce cerințe stricte privind transparența, explicabilitatea și auditabilitatea sistemelor AI, iar nerespectarea acestora poate atrage sancțiuni semnificative. De asemenea, legislația națională propune interdicții suplimentare care trebuie armonizate cu normele europene pentru a evita conflicte juridice și instabilitate legislativă.
4. Recomandări pentru un cadru juridic robust
Pentru ca România să transforme AI într-o oportunitate strategică și să minimizeze riscurile, este recomandată adoptarea următoarelor măsuri:
- Reguli interne clare în fiecare instituție publică pentru definirea responsabilităților și criteriilor de utilizare a AI.
- Autoritate națională de supraveghere a AI, responsabilă cu respectarea AI Act și cu auditul instituțional.
- Formare profesională a funcționarilor publici, atât tehnică, cât și juridică și etică.
- Audit extern periodic al algoritmilor pentru identificarea bias-ului și evaluarea impactului asupra drepturilor cetățenilor.
- Transparență și informare publică, prin raportarea rezultatelor implementării AI și a mecanismelor de control.
Concluzie
Integrarea inteligenței artificiale în administrația publică din România reprezintă un punct de cotitură: este șansa de a transforma sistemul birocratic într-unul mai eficient, transparent și orientat către cetățean, dar presupune, în același timp, asumarea responsabilității juridice și etice. Succesul acestei transformări nu depinde doar de tehnologie, ci de modul în care statul creează reguli clare, mecanisme de control și procese de responsabilizare a celor care iau decizii asistate de AI. În lipsa unui cadru solid, ceea ce ar putea fi o oportunitate strategică riscă să devină un risc sistemic.
Întrebare pentru cititori:
Cum putem folosi inteligența artificială în administrație fără să punem în pericol drepturile și siguranța cetățenilor?
OpenAI. (2025). ChatGPT (GPT-5 mini). https://chat.openai.com
Lasă un răspuns